Se facea ca e 5 ianuarie day, iar el abia se ivise acasa dupa o alta absenta de doua zile. Sub impulsul momentului si-al dragostei pe care mi-o poarta, imi spune: auzi, ar trebui sa plec la Tel Aviv. Nu zau! Il intrerup abrupt, privindu-l piezis. Ar trebui sa plec la Tel Aviv, dar mi-ar placea sa vii cu mine, continua el, cu ochii zambindu-i jucaus. Daca tot nu ti-am luat nimic de Revelion, ce zici de cadoul asta? Ce sa mai zic, era tare sotul meu, nu? Si pruncii cui ii lasam, ca tot i-am facut?! Intreb eu, inca somnoroasa. Ma luase brusc, de cum crapasem ochii. Ma asteptasem sa nu aiba variante, juca la cacealma. Na, sa-i fie vesnica invatatura de minte! S-o pomeneasca si cand doarme fara vise! Recunosc, am intors problema pe toate fetele. Ma tenta o escapada in doi. Si inca in ce hal! Plus ca nu voiam sa lipseasca fata de la cursuri. Am rumegat si-am gandit si mi-a dat cu virgula. Nu intrezaream nicio varianta posibila. Si-am avut acel moment, pe care numai eu, in eterna mea inconstienta pot sa-l am, sa-l anunt ca mergem toti! El, ce s-o mai intoarca, pica rau! A luat biletele de avion. Pentru a patra zi, adica sambata. Noi doi si palpabilele marturii ale iubirii noastre, la Tel Aviv, pentru trei zile, olala!