Uneori ma pierd in acest gand, si stau si ma intreb "oare cum ar fi daca am ramane pentru totdeaua tineri?". Raspunsul pe care il gasesc este mereu acelasi, cred ca am fi mult mai fericiti daca ar fi asa, dar nu sunt sigura ca ne-ar fi atat de bine pe cat cred eu ca ne-ar fi. Adica daca este asa, atunci de ce imbatranim? Si stiu ca adevarul este ca asa este cursul vietii, ne nastem, crestem, imbatranim, iar apoi murim. Doar ca intrebarea va ramane mereu vie in gandul meu, si daca cineva mi-ar propune odata sa strig in mijlocul orasului, as accepta si as striga: I wanna be forever young! Ai avea curajul sa zbieri cat poti tu de tare in mijlocul orasului? Ti-ar fi rusine daca ai face-o? Iti pasa ce cred altii despre tine sau esti doar tu spre drumul de a cucerind o lume intreaga. Eu una as zbiera in mijlocul orasului, dar inca nu sunt destul de puternica incat sa pot face asta pentru ca imi este rusine. Nu imi pasa de ce spun altii, dar totusi daca acum as facea face asta, atunci mi-ar fi rusine, iar asta inseamna ca imi pasa ce cred ceilalti. Nu sunt inca pregatita sa merg pe drumul meu, pentru ca pe acel drum am nevoie de puterea ignorantei si mai e putin pana o voi obtine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu